Printr-o tainică magie naturală, surâsul cheamă surâsul... Acest lucru mi-a fost readus in minte in aceasta seara.
Bucuresti, Romania, mirecuri 06.10.2010 ora 21:45. O seara friguroasa in orasul peste care iarna a venit mult mai repede. Pe o astfel de vreme din anotimpul ceaiurilor parca tristetea cuprinde suflete persoanelor dragi, prietenilor si celor din jurul nostru. Un astfel de lucru l-am remarcat si aseara intr-o ceainarie intima de pe Calea Victoriei, unde majoritatea clientilor pareau afectati de vremea insuportabila de afara. Muzica ambientala, aromele de ceaiuri exotice, parfumul prajuiturilor de casa si mireasma borcanelor de dulceata frumos aranjate in rafturi, langa cartile de colectie confereau localului un aer londonez rece. In aceasta lume parca desprinsa din basme am asistat la o piesa de tatru “Omul cu floarea in gura” jucata exemplar de protagonisti care au reusit magia de a rapi specatorii din acest timp, dar nici ei nu s-au lasat mai prejos si la sfarsit au recompensat tinerii artisti cu ropote de aplauze insotite de note pe biletele. Incheierea actului teatral a descretit fruntile celor prezenti si a adus zambete largi actorilor care erau fericiti ca piesa a fost un succes si ca munca lor nu a fost fara rost.
In incheiere as vrea sa multumesc din suflet acestor oameni minunati care fac sacrificii personale, numai de ei stiute, pentru a aduce un zambet pe fetele noastre triste de cele mai multe ori.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu