Acesta este o postare influentata de muzele lui Dionisos,
iar locul ei ar fi fost intr-un jurnal interbelic, dar nu va fi asa …
A 22 zi a lunii Mai, a anului 2014, am observat o schimbare la EA, legatura
noastra este sub o presiune cumplita a amintirilor din alta viata. In fiecare zi este mai departe de remuscarile
pe care le avea. In prezent este indiferenta fata de brutalitatea care i-a
ocupat viata. Adevarata ei problema ramane neincrederea, continua sa isi
ascunda singuratatea prin cruzimea unei fete zambitoare tot timpul si a unei
conceptii samaritene. Totusi ma agat de speranta, ca pot sa o conduc pe un drum
bun, un drum condus de puterea unei familii unite, iar daca esuez, sufletul ei
va sfarsi in intuneric.
De a lungul vietii mele nu am dus lipsa de oameni, prieteni
care sa vorbeasca despre bine si rau, acesti termeni nu inseamna nimic, fiecare
om isi urmareste interesele indiferent de cine va fi ranit. Nu este frumos sa
iei tot ?? Sa iti satisfaci dorintele,
chiar daca facand asta, vei face pe altcineva sa sufere, unii ar numi acest
lucru, ca fiind un rau necesar, eu cred ca ar fi un raspuns pentru lumea dura si
incorecta in care pasim, traim.
Oare ce imi va rezerva viitorul ?!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu