luni, 15 februarie 2010
Bucurestiul - locul unde nici apocalipsa nu ar veni
- bulevarde care arata de parca ar fi fost bombardate de meteoriti
- retea electrica la pamant si nu in pamant
- sistem de canalizare interbelic
- apa calda ruginie, dar macar caldutza
- conducere nesimtita
- politisti inclulti si incompetenti
- vedete batute in cap
- ....
duminică, 14 februarie 2010
Sf. Valentin
Daca viata ta ar depinde de dragostea pe care ti-o port, ai fi nemuritoare. Te iubesc, draga mea!
sâmbătă, 13 februarie 2010
vineri, 12 februarie 2010
Mai mult decat coplesitor
joi, 11 februarie 2010
marți, 9 februarie 2010
Hope
Just an idea in a long chain of discovery
Surrounded by the same you
Sometimes your tide pulls me out to sea
And I die in a thrashing curse
Sometimes we are kind
More often, I doze
So far up the beach that those who try to reach are burnt
alive in the searing heat of the desert of my dispassion
So far removed, I never hear the water
'Cept once or twice a month when I see a mirror
And I refuse to believe in some of the things that are said to be here
Let alone those that are not
I'm trying to change my direction
Ours is pathetic in my own humble estimation
I love the planet
The great benign she-wolf
Benefactor
Spinning gently on towards the red giant four aeons hence
When all the rose gardens are consumed in the flash-fire of flying time
She'll leave alone to you
When you look at me
From your own century
I may seem to be
Strange archeology
But when the winds blow
From this direction
You may sense me there
In your reflection
I think I feel you
But I will never know
As the swallows leave
And the children grow
I wanted to live forever
The same is you will too
I wanted to live forever
And everybody knew
When I caught you there
In tomorrows mirror
I thought felt you
Jump out of my skin
Throwing oil into
My blazing memories
Filling empty footsteps
I was standing in
I wanted to live forever
The same as you will too
I wanted to live forever
And everybody knew
As the falling rain
Of the northern jungle
Hanging droplets on the leaves
Bombards my brain
I hear you
Across the room
A sea of daffodils spring into bloom
You are the mist
The frost across my window pane
And again
She moves her body
And her whispers weave
And the world spins
And tells me that I'll never want to leave
As I think of you
From this dark century
I will always be
With generosity
That we both may share
The hope in hearing
That we're not just
Spirits disappearing
Rusii sunt o natie de cretini
Dimineata trista
luni, 8 februarie 2010
Fata in camasa alba si jeansi
Este ciudat cum o mica amintire poate aduce atata zbucium in suflet. Poate pentru unii este mai greu de inteles, iar pentru cei mai sensibili este un chin crunt si patrunzator, care se ascunde in strafundul inimii si refuza sa plece de acolo cu anii, cateodata chiar niciodata. Desi vreau sa scriu altceva momentan imi vine in cap un fragment din eseul “De de iubim femeile” de Mircea Cartarescu:
“pentru ca poarta tot soiul de zdranganele pe care si le asorteaza la imbracaminte dupa reguli
complicate si de neinteles. Pentru ca iti deseneaza si-si picteaza fetele cu atentia concentrata a unui artist inspirat. Pentru ca-si ojeaza unghiile de la picioare. Pentru ca joaca sah, whist sau ping-pong fara sa le intereseze cine castiga. Pentru ca sofeaza prudent in masini lustruite ca niste bomboane, asteptand sa le admiri cand sunt oprite la stop si treci pe zebra prin
fata lor. Pentru ca au un fel de-a rezolva probleme care te scoate din minti. Pentru ca au un fel de-a gandi care te scoate din minti.”
Astazi mi-am adus aminte de o persoana care mi-a bulversat lumea acum 12 ani, dar nu am avut puterea sa ii zic niciodata acest lucru, desi vorbesc cu ea aproape zilnic-saptamanal, totusi nu sunt in stare sa port aceasta discutie cu ea, desi sunt convins ca si-ar dori enorm sa ii pot zice. Cel mai ciudat lucru o sa fie, ca o sa citeasca aceste randuri si nu o sa creada, ca ar fi psoibil, sa fie vorba despre ea, asa ca o sa va spun ce mi-a placut la ea, felul cum mergea, felul cum privea, felul cum vorbea.
Acum este o amintire dureroasa, care ma facut astazi sa tresar la fiecare apel primit si sa ma simt adolescent din nou,
Multumesc prietena mea in camasa alba si jeansi. (Probabil ca o sa va intrebati de ce aceasta costumatie, nu este fetish sau altceva ca va trece prin cap, este doar imbracamintea normala dintr-o zi de septembrie).
duminică, 7 februarie 2010
75 - 82
vineri, 5 februarie 2010
Aparitii de sub zapada
O inventie misto !!!
joi, 4 februarie 2010
Punctuletele arata cum mor oamenii pe glob
miercuri, 3 februarie 2010
Comunitatea www.distractie-maxima.ro
Fiecare om la interior este un copil, iar atunci cand rutina, problemele de la scoala, facultate, serviciu te coplesesc, simti nevoia sa evadezi, sa fugi cat mai departe, sa te ascunzi de tot ceea ce iti doresti sa uiti. Un astfel de loc in ultimii 7 ani a devenit serverul de counter-strike huk.distractie-maxima.ro, un server deschis de un om respectuos si bun la suflet pe nume Narcis, care se ascunde in spatele banulului pseudonim Huk.
huK.Distractie-Maxima.Ro este mai mult de un server, este o comunitate bazata pe respect, fata de prieteni si de jucatori, este o atmosfera calduroasa unde s-au legat prietenii puternice de-a lungul zilelelor si noptilor petrecute la tastatura.
De-a lungul celor 7 primaveri, prieteniile de pe server au mers mai deaparte de lumea virtuala, trecand in lumea reala conducand la o serie lunga de iesiri la paintball, biliard, bowling, gratare la iarba verde, weekenduri la munte, dupa-amiezi la fotbal, unde fetele si-au etalat talentul pe teren mai bine ca baietii si nu in ultimul rand nopti la salile de net si nopti incediare pe ringul de dans al unor cluburi bucurestene.
O parte din vietile noastre se regasesc in aceasta familie formata si inradacinata puternic in acest loc, ideile si umbrele noastre se fac vazute, chiar si atunci cand nu suntem prezenti, in discutiile haioase si aprinse de pe forum, in penibilele ratari ori umitoarele head-shot-uri.
Aceasta comunitate are la baza doar 3 principii: respectul fata de colegi si jucatori, corectitudinea si nu in ultimul rand, distractia si veselia, iar cel mai important lucru, fara de care cele 3 principii nu si-ar avea rostul, este dorinta de a se largi, de a creste si de a se maturiza alaturi de toti cei care doresc sa ni se alature.
Invitatia este adresata tuturor celor care pretuiesc acest joc indiferent de varsta, sex, studii, orientare politica sau culoare a pielii, tuturor celor care sunt dornici de a lega noi prietenii, de a avea parte de noi provocari sau sa petreaca momente si clipe deosebite intr-un mediu de calduros si placut.
Adresez acest mesaj cu dorinta mea sincera ca toti aceia care ne vor urma, sa fie mai fericiti, mai calculati, mai intelepti si sa poata oferi playerilor tot ceea ce noua ne-a fost imposibil sa obtinem si sa oferim, iar la final sa fie mandri de faptul ca pus bazele si au cladit aceasta familie.