joi, 21 iulie 2011

Family fightclub

„M-am surprins gandindu-ma la tine. Pana nu demult imi ocupai mintea in fiecare clipa. Fiecare gest sau gand al meu era trecut prin filtrul unui dialog cu tine. Demult mai si vorbeam, ne mai spuneam chestii… ce-i drept, unele lucruri le omiteam, stiind ca ne-ar rani, insa ne mai alintam cu gesturi dragalase... si-mi placea, chiar daca nu era tot ce-mi doream. N-ai stiut sau n-ai vrut sa imi dai... TOT. Dar era cald si frumos la tine, acolo...

Apoi m-ai sters. Definitiv. N-am mai primit melodii frumoase care sa-mi insenineze diminetile, nici mesaje dragalase de noapte buna si somn pufos. Si de multe ori mi-am muscat mainile sa nu te sun, desi aveam nevoie sa te aud, pentru mine inca erai un loc... stabil. Am fost iubiti si-mi ramasesei cel mai bun prieten. Dar m-ai sters... Si te inteleg, oarecum...

Am inceput sa-mi preocup mintea cu alte lucruri. Incet-incet, am descoperit locuri noi cu frumuseti si caldura primitoare, unde m-am dezvatat de tine. Si-am reinvatat sa iubesc, putin cate putin...

Tu o sa ramai o amintire. Tot mai stearsa... Te mai activeaza din cand in cand o melodie „a noastra”... si atunci STIU ca te-am iubit!

Dar gata, s-a terminat... Inca doua-trei sedinte si o sa te uit definitiv. Atunci o sa fiu liber. Doctorul are dreptate, tu nu trebuie sa existi. Si neurolepticele par sa-si faca treaba! Interactionez tot mai des cu lumea reala, fara sa-mi fii tu in minte. Ma bucur SINGUR de soare si natura, iar tu... nu! Hehehehe, sic! Si nici nu mai vorbesc cu tine atat de mult! Vezi? Deja te-am uitat! Nici nu stiu cine esti, te amesteci si te contopesti cu celelalte persoanlitati! Anonimatul te va inghiti! Si banalitatea va fi noua ta trasatura definitorie!! Si cand ma gandesc ca fara mine tu nu poti sa existi!

Au gasito intr-un colt al camerei plina de sange. Era dezbracata complet. Se arsese cu tigara pe piept, probabil vrand sa-i desumfle sanii falsi. Cu o cravasa isi lasase urme adanci in carnea de pe coapse, de la o ultima partida de calareala. Sau, cine stie...? Oricum... Nu mai avea niciun deget la mana stanga. Ea era dreptace si i-a fost mai usor sa maniuasca foarfecele de gradina cu care s-a automutilat-o. Probabil a vrut sa-si taie doar inelarul, dar a luato valul.

Fusesera atat de fericiti impreuna... Oare a apucat sa-si ceara iertare?


Sursa originala aici

Niciun comentariu: