MANGO GIRL

Relatiile de prietenie vin si se duc unele se pierd pe drumul vietii, cu altele noi te alegi la loc, unele le intrerupi din diverse motive si le readuci ulterior la loc. De pe urma lor nu devii nici mai frumos, nici mai urat, nici mai bogat, nici mai sarac, nici problemele tale nu se risipesc peste noapte, nici nu devii mai tanar decat ai fost vreodata. Prieteniile tin insa de cald cand sufletului tau ii este frig. Iti dau incredere in tine si in toti ceilalti din jur.

Pentru mine un prieten adevarat este acela la care stiu ca pot apela oricand, la orice ora din zi sau din noapte. O persoana pe care ma pot baza. Un om care ar sta sa asculte tot ce am sa-i spun, fara sa se plictiseasca. O persoana care sa ma accepte asa cum sunt, cu bune sau cu rele. Un om care sa nu profite de mine. Un om care sa-mi spuna verde-n fata ce are de spus, un om caruia si eu sa-i pot spune adevarul, fara suparare si ranchiuna. Un om care, indiferent de categoria sa sociala si de marimea portofelului, sa nu ma faca sa ma simt inferior sau superior. O persoana cu capul pe umeri, inteligenta si cu mult bun simt… Un om asemanator mie, la suflet…

„Hai să ne jucam de-a Luna:

Luna – tu, si eu sunt Soare”...

Uneori despartirile sunt frumoase, dar parca simti un gol in tine, o tristete. Ceva nu mai e, care sa te invaluie, sa te incalzeasca... E ca atunci cand iti conduci un om drag la gara, si vorbiti si radeti pana cand pleaca trenul, dupa care ramai singur pe peron. Si iti ia ceva timp sa te obisnuiesti cu lipsa lui. De multe ori mai zabovesti acolo, fluturand o batista, ca sa lungesti cat de mult posibil momentul de „impreuna”, dar deja ti-e dor... si dorul iti poseda suflet mereu, chiar daca nu recunosti.

I miss you mango girl ......

Te ai bucurat atat de mult cand m-ai revazut, cunosteai fenomenul, te-a surprins placut faptul ca iti zambeam de „buna-revedere, prieten drag!”. Si ai început sa redescoperi, si te-ai lasat descoperita la randul tău... o, nebunia regasirii matinale! „Hai sa ne jucam!... Hai!... Luna – tu, soare – eu! ... Soare – tu!... Hai!... Sa ne jucam!...”. Iti placea ce ti se intampla si intre razele lui te-ai lasat cuprinsa de dragoste. Da, dragoste. „Te iubesc, Soare!”, ai fi vrut sa-i strigi, dar gatul iti era uscat de la flacarile cu care el iti incingea intreg corpul. Asa ca l-ai imbratisat cu fiecare centimetru de piele, l-ai strans la tine cat ai putut de mult si i-ai respirat dogoarea pana la epuizare. O amorteala placuta iti tinea mintea intr-un singur loc. Ai vrut sa te faci una cu el si, pentru o vreme, ai reusit. Totul era atat de firesc si natural si nimic n-ai fi vrut sa iti strice acest vis. Te-a trezit, totusi, din amorteala racoarea adusa de umbra barbatului cu care stai fara sa-l iubesti.